Galațiul, pomenit în vechi documente ca sat de pescari, apoi un târg care “nu bate la ochi prin arhitectură”, devenit oraș cu regim de porto-franco (1837), a străbătut marea trecere prin vreme, lăsând în urma sa o istorie bogată.
În perioada interbelică, Galațiul a cunoscut o înflorire deosebită, devenind, conform recensământului din 1930, din punct de vedere al populației, al patrulea oraș al țării, fiind devansat doar de București, Chișinău și Cernăuți.
Din 1965, Galațiul cunoaște o noua înflorire, odată cu începutul funcționării Combinatului Siderurgic, considerat, pe atunci, cel mai mare din Europa de Est. Astfel, au apărut cartiere noi, populația școlară s-a dublat, fiind necesară construirea de noi școli. În aceste condiții, în ianuarie 1967, în cartierul Țiglina III și-a deschis porțile Școala Generală nr. 11, cu un număr de 20 de clase și un colectiv de 34 cadre didactice.
Cu sprijinul Inspectoratului Școlar, prin contribuția Comitetului de părinți și nu în ultimul rând prin efortul și dăruirea destoinicilor dascăli ai școlii, s-au construit noi spații care să se adapteze din mers noilor cerințe.
În anul 1975 a fost dat în folosință localul mic al școlii, permițând desfășurarea procesului de învățământ în două schimburi. Doi ani mai târziu, în 1977, activitățile sportive s-au desfășurat în sala de sport și terenul special amenajat. S-au dat în folosință laboratoarele de fizică, chimie, biologie și atelierele de bobinaj, lenjerie, tricotaj și tâmplărie.
Dupa 1978 s-a împrejmuit curtea școlii și s-au amenajat spații verzi. În 1981 au luat ființă clasele a IX-a și a X-a, înlocuite în 1990 cu clase complementare de 2 ani cu profil de bobinaj, tâmplărie, cizmărie, lenjerie și tricotaje. În prezent, școala, botezată în 1995 “Mihail Sadoveanu”, are 18 clase primare și 16 clase gimnaziale.